16 Tips to Simplify Your Life (and Increase Your Productivity)

16 Tips to Simplify Your Life (and Increase Your Productivity)

Someone once said “it takes a genius to live a simple life” and I totally agree with that.

In this world of “dramatic distraction” and information overload it is too easy to become overwhelmed, lose focus and be swept away from the things that matter most.

Here are 16 tips that I have learnt from other leaders, blogs and books, and have been trying to apply in my life to de-clutter, un-complicate and become more intentional about how I spend my time…

1. Turn off all technology for 60 minutes a day and focus on doing your most important work.

2. Don’t check your email first thing in the morning. (This one in particular has been life-changing for me!)

3. Start your day with exercise. (or even better, learn how to surf – no better way to start the day!)

4. Be obedient to SUNDAYS! (That means learning how to really rest and refuel – taking one full day a week as a complete recovery day.)

5. Learn to say no.

6. Plan your week ahead. (I spend 10 minutes every Sunday evening looking at my diary for the upcoming week and planning spaces for work, rest, exercise, relational meetings etc. It helps me to stay focused on that which is important and gives me permission to say no to that which isn’t.)

7. Don’t answer your phone every time it rings.

8. Get up early.

9. Go to bed early.

10. Eat a big healthy breakfast.

11. Clean out your closets. Get rid of things you never wear or don’t use anymore.

12. Stop watching TV. Or at least cutback to no more than 1hr per day.

13. Make sure you plan a decent holiday break once a year. (I find it should be at least 10 days for it to become truly regenerative.)

14. Learn to protect your time. The data says workers are interrupted every 11 minutes. Distractions destroy productivity and complicate your life.

15. Do your banking online.

16. Use Evernote. Seriously, it’s an amazing piece of software.

In the end, it’s about priority. About deciding what really matters and, as Stephen Covey says, “putting first things first”! And so, as you simplify your life, may it increase your productivity and grant you a greater sense of purpose, and may it bring you great freedom and peace.

Anunțuri

Poveste de viata…

         Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra. Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara. Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare. Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare. Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia. Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: „Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?”. Sora ii raspunse surprinsa: „Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva”. Apoi adauga trista: „Poate voia doar sa te incurajeze”.

         Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca? Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur. Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei locul? Ai fost vreodata dezamagit – poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor?

Lectie de viata

Acum vreo douazeci de ani, lucram ca  taximetrist, ca sa ma intretin. Intr-o noapte, cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era in intuneric,  cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter… 
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. 
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. 
Deci, am mers si-am batut la usa… – „Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. 
Auzeam ceva  tras de-a lungul pardoselii. 
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu o panglica de catifea prinsa pe ea,ca  o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea era o valiza mica, de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. 
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze  protejat de un suport de sticla. 
– „Ai putea sa-mi duci bagajul pana la masina?” zise ea. 
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa  o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitate.  
– „Nu e mare lucru” I-am zis eu. „Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea camama mea sa fie tratata” 
– „Oh, esti un baiat asa de bun!” zise ea. 
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: – „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?” 
– „Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu. – „Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu, acum, merg la azil…” 
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori… – „Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea. „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…” In tacere, am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. – „Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat. 
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care, odata, fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans, pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum s-a aratat la orizont prima raza de soare, mi-a spus dintr-odata: 
– „Sunt obosita… Hai sa mergem.” 
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina,  o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita… Doi oameni au venit spre taxi, cum am  ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile. 
– „Cat iti datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.. 
– „Nimic” am zis eu. 
– „Dar trebuie si tu sa te intretii….” 
– „Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu… Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea m-a strans cu putere… 
– „Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie” spuse ea. „Multumesc.” 
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. 
In spatele meu, o usa se inchisese… Era  sunetul de incheiere al unei vieti…. Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru… 
Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei, de-abia puteam vorbi… 
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?… 
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?… 
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata… 
Suntem tentati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva neinsemnat.OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun : „Ziua de azi este o zi speciala!” 
Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam.
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!

 

 

Problemă de matematică

Am primit urmatoarea chestie pe mail:

Acest exercitiu a fost creat de un profesor de matematica de la Universitatea din Barcelona care apoi a cerut elevilor sai sa o rezolve.

Problema:
Mama are cu 21 ani mai mult decit copilul sau si peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tinar decit mama.

Intrebare:
UNDE e TATAL?

Aceasta problema se poate rezolva matematic; nu e atit de dificila cum pare.

Solutia mai jos !

Incercati totusi sa o rezolvati singuri !

SOLUTIE:

Copilul are azi X ani si mama Y ani, stim ca mama are cu
21 de ani mai mult decit copilul.
Deci:
X + 21 = Y
Stim ca peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tinar decit mama.
Deci putem scrie urmatoarea ecuatie:
5 (X + 6) = Y + 6
Inlocuind Y cu valoarea din prima ecuatie, rezulta:
5 (X + 6) = X + 21 + 6
5X + 30 = X + 27
5X – X = 27 – 30
4X = -3
X = -3/4
Copilul are azi -3/4 dintr-un an deci are -9 luni.

Din punct de vedere matematic putem confirma si dovedi ca in
acest moment mama concepe copilul.

Rezultatul:
TATAL este PESTE MAMA.

Uimitori spaniolii astia, nu?

5 motive pentru care in 2012 NU va fi sfarsitul lumii!

“Nu exista nicio dovada credibila pentru oricare dintre afirmatiile facute – in carti, filme, documentare sau pe internet -, in sustinerea unor evenimente neobisnuite care ar urma sa aiba loc in decembrie 2012 si care ar duce la sfarsitul lumii”, sustin specialistii de la NASA. Dupa cum viata pe Pamant nu s-a sfarsit datorita lui Y2K (cunoscuta ca problema anului 2000, millennium bug sau Y2K bug), care se prezisese ca va da peste cap computerele de pe intreaga planeta, din aceasta cauza s-ar fi declansat o serie de catastrofe, inclusiv rachetele nucleare si… gata, tot asa nu va fi sfarsitul lumii nici in decembrie 2012, dupa cum e prezis in calendarul maya. Specialistii de la NASA au raspuns la o serie de intrebari legate de acest subiect (sfarsitul lumii), care ne infierbanta imaginatia si ne da insomnii.

 1. Este adevarat ce prezice calendarul mayas? NASA: “Asa cum calendarul de pe perete din bucataria dumneavoastra nu inceteaza sa existe dupa 31 decembrie, calendarul mayas nu inceteaza sa existe dupa 21 decembrie 2012. Aceasta data este sfarsitul unui perioade mari socotite de mayasi, insa dupa aceea incepe un alt ciclu in calendarul lor”.

 2. Alinierea planetelor ar putea influenta viata de pe Pamant? NASA: “Nu vor fi alinieri planetare in urmatoarele cateva decenii, iar Pamantul nu va traversa planul galactic in 2012. Si chiar daca aceste alinieri planetare ar avea loc, efectele lor pe Pamant ar fi neglijabile. In fiecare decembrie, Pamantul si Soarele se aliniaza cu aproximativ centrul Caii Lactee si acest eveniment anual nu are nicio consecinta asupra vietii de pe planeta noastra”.

 3. Se vor apropia de Pamant Planeta X sau Eris si aceasta va duce la distrugerea planeti noastre? NASA: “Nibiru si alte povesti despre planete aflate in deriva sunt fictiuni de pe Internet. Nu exista nicio baza reala pentru aceste speculatii. Daca Nibiru sau Planeta X ar fi fost reale, astronomii ar fi stiu aceasta inca din urma cu un deceniu, iar in prezent o astfel de planeta ar fi fost vizibila cu ochiul liber. Eris este reala, dar este o planeta pitica asemanatoare cu Pluto care va ramane in afara sistemului solar, ea se poate apropia de Pamant la o distanta de patru miliarde de mile”.

 4. Exista pericolul ca Pamantul sa fie lovit de un meteorit in 2012? NASA: “Despre Pamant s-a spus in permanenta ca ar fi in pericol sa fie lovit de asteroizi sau de comete, insa coliziunile majore sunt extrem de rare. Ultima de mare impact a fost in urma cu 65 de milioane de ani si a dus la disparitia dinozaurilor. Astazi, astronomii NASA sunt implicati intr-un proiect numit Survey Spaceguard, pentru a depista orice mare asteroid din apropierea Pamantului. Noi am stabilit deja ca nu exista pericolul sa loveasca Pamantul un asteroid la fel de mare ca acela care a dus la disparitia dinozaurilor. Toata aceasta activitate se face in mod deschis, cu descoperirile postate zilnic pe site-ul NEO NASA Program Office, astfel incat puteti vedea ca nu este prezis ca va lovi ceva Pamantul in 2012”.

5. Exista pericolul sa aiba loc in 2012 furtuni solare devastatoare? NASA: “Activitatea solara are un ciclu regulat, cu varfuri la aproximativ 11 ani. In preajma acestei activitati maxime se pot produce perturbari ale sistemelor de comunicare prin satelit, insa s-au gasit deja metode pentru protejarea acestora impotriva furtunilor solare. Urmatoarea activitate solara maxima va avea loc intre anii 2012 si 2014”.

Maneaua chineza! Zgarie timpanul… „fara numar”

Credeati ca numai romanii sunt inventivi si ca manelele sunt numai ale noastre? Ati fi uimiti sa aflati ca exista si pe alte meleaguri.

Asemanarea este evidenta. Numai ca, la noi, dansatoarele sunt parca ceva mai languroase si li se vede mai bine buricul prin costumatiile decoltate.

La chinezi, domnisoarele sunt un pic mai retinute si rareori il deranjeaza pe starul adevarat al scenei. E clar ca acesta este reprezentantul unui nou val in muzica de peste mari si tari. Poate ia si ceva lectii de la ai nostri si poate incepe cu… „Fara numar”, pentru ca nu se vede nici urma de bancnota in maratonul de 6 minute al melodiei.


Despre Halloween

Cu toate că sărbătoarea numită „Halloween” este una tipică americanilor, se pare că aceasta a câștigat tot mai mult teren și în tări precum România,sărbătoare de import.(Între noi fie vorba, cel mai bun costum de Halloween îl au politicienii.Băsescu marinar chior, ba nuuu piratul clasic fără ochi,  Boc este piticu’ porno, , Udrea- udă și rea, Boureanu-bou, Văcăroiu- vaca nebună, Vadim(prm)-nebunul de legat,Berceanu-costumul hărții cartierului Berceni, Radu Mazare- bob de mazăre

Ce este Halloweenul?

Halloweenul se celebreaza in noaptea de 31 octombrie prin diverse moduri, care mai de care mai originale:

  • copii costumati merg din usa in usa dupa bunatati sau pentru a face mici trucuri celor care nu le ofera banuti sau dulciuri (trick or treat), iar in tot acest timp canta si fac rime de genul: “Trick or treat/smell my feet/ Give me something good to eat”;
  • petreceri tematice unde fiecare participant se deghizeaza de nerecunoscut in vrajitoare, vampiri, dovlecei, scheleti, bufnite;
  • focuri in aer liber pentru a alunga spiritele rele;
  • sculpturi sau simple taieturi in dovlecei care prind viata o data cu luminitele asezate in interiorul lor;
  • vizionarea filmelor horror, neaparat in grup, pentru ca sentimentul de frica sa fie diminuat.

Halloweenul este sarbatorit in special in tara lui de origine, Irlanda, dar si in SUA, Canada, Puerto Rico, Marea Britanie, Noua Zeelanda si chiar in Australia.

 Tradiții

Legenda care fundamenteaza aceasta sar batoare se numeste “lanterna lui Jack”. Odinioara, irlandezul Jack a pacalit Diavolul sa se urce intr-un mar. Pentru a-l impiedica sa se razbune, si sa-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. L-a lasat sa coboare dupa ce a obtinut promisiunea ca nu il va ispiti. La moartea lui Jack, acesta nu a fost primit in Rai din cauza firii viclene, dar nici in Iad datorita promisiunii Diavolului. Prin urmare acesta a ajuns sa rataceasca prin lume cu un felinar facut dintr-o gulie scobita in care tinea un taciune, pentru a-i lumina calea. De aici si cea mai cunoscuta dintre traditiile de Halloween.

Traditia fundamentala a sarbatorii de Halloween este “Trick or treat”, un obicei practicat de copii in perioada Halloweenului. Acestia merg din casa in casa si cer diverse bunatati prin intrebarea “Trick or treat?”. Obiceiul isi are originea in Anglia, unde de Ziua Tuturor Sfintilor oamenii ofereau celor saraci placinte, in schimbul promisiunii ca acestia din urma sa se roage pentru sufletele mortilor familiei. Obiceiul este asemanator urarii noastre “Ne dati ori nu ne dati”, cu deosebirea ca, in cazul de fata, daca proprietarul casei nu da nimic, copiii ii fac diverse farse.

O alta sursa a acestui obicei este traditia irlandeza din data de 1 noiembrie. Aceasta zi, considerata pe atunci prima zi de iarna, spiritele mortilor coborau pe pamant, amenintand astfel sa puna stapanire pe trupurile celor vii. Asadar, zanele bune se deghizau in oameni saraci si mergeau din casa in casa pentru a cere ajutorul oamenilor. Zanele ii rasplateau pe cei darnici, dar se si razbunau pe cei care nu doreau sa le ajute.

Simboluri

Halloweenul este o sarbatoare ale carei simboluri ni se intiparesc tot mai clar in minte de la un an la altul. Daca le stii, ai ocazia sa afli mai multe despre ele, daca nu, e momentul sa afli!

Dovleacul este cel mai cunoscut simbol al Halloweenului. Desi este asociat cu America de Nord, obiceiul de a face felinare din legume isi are originile in Marea Britanie si Irlanda, unde se foloseau in acest sens gulia sau sfecla cu scopul de a alunga spiritele malefice din gospodarii. Acest obicei a ajuns in Statele Unite odata cu irlandezii care au emigrat acolo. Treptat acesta a fost asociat cu perioada recoltei, devenind insa in timp simbolul Halloweenului.

Vrajitoarele au ajuns sa fie asociate cu Halloweenul deoarece se considera ca noaptea aceasta are o mare incarcatura de puteri supranaturale. Or fantomele, spiritele si vrajitoarele sunt simbolurile cele mai cunoscute ale acestei idei. In ceea ce priveste vrajitoarele, legendele spun ca acestea pacaleau oamenii sa se retraga in munti vrajiti, unde ramaneau captivi pentru totdeauna.

Liliecii sunt asociati cu Halloweenul pentru ca sunt animale nocturne care traiesc in locuri parasite, fiind astfel considerate fiinte malefice. Chiar si vrajitoarele se transforma in lilieci pentru a putea zbura si pentru a se deplasa mai usor in timpul noptii.

Pisica a fost intotdeauna considerat un animal cu puteri supranaturale, venerat in multe civilizatii si considerat ca avand capacitatea de a simti energiile pozitive si negative. Pisicii negre i s-au asociat si mai multe puteri, considerandu-se chiar ca spiritele oamenilor se pot reincarna in pisici. De aici, si pana la considerarea pisicii negre simbol al ocultismului nu a fost mult, iar prin asociere a devenit si un simbol al Halloweenului.

Mastile si costumele reprezinta mai mereu vampiri, fantome si vrajitoare. In ultimii ani insa, au inceput sa se foloseasca si tinute sau masti reprezentand persoane publice sau diverse personaje animate. Obiceiul a pornit din dorinta oamenilor de a se proteja de spiritele malefice precum diavoli, capcauni si alte creaturi demonice. In anii ’50 a inceput comercializarea acestor costume si in Statele Unite.

Luna a fost deseori asociata cu spiritele si moartea datorita ciclurilor sale. Mitologia vorbeste despre luna ca fiind locul unde sufletele se retrag, iar serile cu luna plina sunt asociate cu povestile de groaza, in care varcolacii se transforma. Astfel, aceasta se alatura celorlalte simboluri cu substrat malefic al Halloweenului.

Simbolurile sunt asociate si anumitor culori, pe care le regasim intotdeauna in reprezentarile acestei sarbatori:

  • negru: asociat cu noaptea, vrajitoarele, pisica neagra, vampirii, liliecii;
  • portocaliu: asociat cu dovlecii, toamna;
  • purpuriu: asociat cu noaptea, misticul, supranaturalul;
  • rosu: asociat cu sangele si raul.

Previous Older Entries